degandit

Catalin se teme de durerile de masea si de lupi. Nu a avut de-a face cu nici una din temeri pana acum. Ii plac stelele noptii, la care e in stare sa priveasca ore intregi fara sa intervina plictiseala. Le numara, le alatura, desi nu se pricepe la constelatii sau astrii, isi imagineaza ca traieste printre ele, stele sub forma unor licurici, traseaza linii pe cer cu degetul, apoi leaga o franghie cu care, pesemne, trage stelele de pe perdeaua neagra, pana cand, in cele din urma adoarme. In somn, se viseaza astronaut, se plimba, calare pe calul sau, prin spatiu in lung si lat, descopera galaxii nebanuite, le strabate agale, culege stele in trais

Ne imaginăm că există o pereche de ochi concentrată nu numai pe sufletul nostru, pe care oricum îl citeşte în toată confuzia sa cu lejeritatea unui bătrân acru, dar ne şi inspecteaza intimităţile, să vadă el cum dormim, cu cine, daca avem respect pentru trup şi dacă acest respect se manifestă prin punerea lui în practică în forme cât mai inventive, sau acoperirea cu cârpe jegoase şi pagini din biblie. Observ cum reţinerile oamenilor înguşti la minte se regasesc în limitările pe care ni le impune bise

Clipa prezentă nu e decât o metaforă nereuşită a imaginaţiei. Visele zburdă prin noi haotic, pentru că visele încearcă să evadeze. Cuvintele intermediază schimburi de care nu avem neapărat nevoie. Existenţa-mi e epavă scufundată-n larg; tot felul de alte vieţi trec prin mine.

Lângă mine erau, în stânga, mama, care se străduia să-şi audă glasul ascuţit în sunetul înfiorător al loviturilor de ciocan aplicate de fratele meu mai mic oriunde apuca numaisuport,parcăsuntemlacasadenebuni,dacăarîncetacurândm-aşapucasăfacsupa, fără nume şi cu care nimeni nu vorbeşte vreodată, în drapta, tata, un om din ce în ce mai leneş, al cărui singur prieten e câţelul mort de câteva săptămâni eucredcăastaşi-adoritşiea spune-isăînceteze baeunu-izicnim

Am spus că o casă la ţară ne va adaposti trupurile pudice, între patru pereţi (ce culoare să aibă?) ne putrezim oasele, aşteptările tale sunt pe primul loc, pe când ale mele stau atârnate pe o sârmă de uscat rufe, rufele cântă melodii orientale, dând din buric, prinse cu cârlige de lemn, mişcându-şi şoldurile, de ce tu pe raftul din mijloc, la nivelul privirii, de unde să te cumpere oricine şi eu jos, ales numai şi numai de copii şi oameni cu caractere liliputane? În grădină să avem flori (o s&#

cei care nu trăiesc nu au insomnii vocea vorbeşte mereu neîntrebată spune repetiţii fără noimă vrea să mă cotropească deşi e vocea mea termină nu pot s-o controlez când dorm oamenii sunt în afara oricărui pericol somnul îi face imuni la lipsa lui încă din copilărie stau treaz încontinuu dacă vreau să adorm nu pot şi atunci prefer să nu incerc un om care nu încearca e mort iar morţii nu au insomnii lor nu le trebuie odihnă ei sunt morţi nici lapte nu beau se spune că el te linisteste dar eu t